That Time I Checked Myself Into Gay Conversion Therapy


Most people didn’t know that at one point in my life I checked myself into conversion therapy. I recount me memories, or the lack thereof.

🇷🇴 Pentru traducerea Românească, derulați în jos.

The dangers of gay conversion therapy (also called reparative therapy) has been brought to light in the wake of Garrard Connely’s memoir Boy Erased, and the now twice-nominated Golden Globe movie.

Besides the numerous articles outlining this dangerous practice, the film acted as a catapult for personal stories from ex-gay therapy survivors, like myself.

I remember sitting in the theater watching the film with my husband and friends unable to move. My husband must have sensed my tension because he tried to gently hold my hand but they remained motionless, clenched at my sides throughout its entirety. I couldn’t move.

I never spoke about my experience with how I checked myself into gay conversion therapy. Most of my friends don’t even know that part of my life.


It was a weeknight when I cam home from work and walked in to the house where I noticed both my parents in the kitchen. I’ve done it almost every day but this time around things seemed different. The air was tense and I could feel something impending. Walking in to the kitchen I saw my mom fervently washing the dishes quietly with her back towards me, and my dad sitting next to the table with one leg over the other quietly looking down. My eyes traveled to the rectangular object on the table and my heart stopped.

There, laying on the kitchen table was the gay porn Falcon video I stashed in my room, adorned with butch leather men on every surface of the VHS tape sleeve.

My heart dropped and my surroundings began spinning in slow motion.

I was caught and there was no getting out of it.

I was caught and there was no getting out of it.

I was closeted and still living with my conservative Romanian Pentecostal parents because in my culture you don’t move out until you’re married. Needless to say all my friends at the time got married in their early 20’s, and I was still a good Christian boy “waiting for the right girl.”

My parents took me to the garage and ordered me to smash the VHS tape to pieces with a hammer while they prayed to cast out any “gay demons” in “the name of Jesus.”

My mom didn’t speak of the event again, and my dad told me to “just stop being gay.” If it were possible I would have, but I couldn’t and I didn’t. I was living a double life where at church I was a good Christian boy, while on my free time I’d sneak away with men I’d meet online or at the bar.

I was miserable, depressed, and torn.

My parents took me to the basement garage and ordered me to smash the VHS tape to pieces with a hammer while they prayed and cast out any ‘gay demons’ in ‘the name of Jesus.’

There had to be a way out of it I thought. That’s when I stopped by the local Christian book store. I peered through the shelves in the men’s section looking cool and casual on the outside while my stomach was in knots on the inside. Topics of how to be a Godly man, sexual purity, fatherhood, warriors, sports, etc took precedence.

Then there it was, tucked away was the book on how to break free from the “bondage” of homosexuality. This had to be the answer I thought. If I read this, followed its instructions and prayed hard enough, God will turn me straight. Or so I thought.

I read it, answered the questions after each chapter, did my self reflections, prayed, fasted, did altar call after altar call, and shed many tears, but God just wouldn’t turn me straight.

That’s when I decided to take it a step further. I wanted to makes sure I tried everything possible to avoid eternal damnation.

At the very end of the book, there was information for (the now defunct) Exodus Ministries, which in its heyday was one of the largest conversion therapy programs in the country located in Dallas, Texas.

Living in Phoenix at the time it wasn’t realistic to go there, but I reached out to them and they referred me to a counselor in Chandler, Arizona. I called, got the information and quickly realized I couldn’t afford it. But I couldn’t let money get in the way of heaven, so I convinced my parents to fund my conversion therapy.

Memories or the Lack Thereof

It was dark as I pulled up into the little office center where the therapist was located. It was a nice building with a rustic brick facade, manicured landscape and large wooden doors.

The foyer opened up in to the front desk where a girl politely checked me in. A few other guys were sitting there and I wondered if they were there for the same reason I was. I was so nervous and uncomfortable. I didn’t know what to expect.

After a short wait, “Michael” (who’s name is changed) came in to introduce himself and brought me back in to one of the offices.

Michael was probably in his early 40’s, medium build, head shaved bald and pale skin. His pleasant disposition was not overshadowed by a little swoosh in his step and a slight lisp on his tongue.

Maybe he was an “ex-gay” and the femme characteristics never went away? Who knows.

I can remember sitting across from Michael tense with fists either on my side at times, or entwined like pretzels.

I had a handful of sessions with him, but oddly enough, that period of my life seemed to all but have vanished from my memory. I wish I could remember our conversations, the questions, the exercises – but it’s as if it had all been wiped from my memory.

Could my experience in gay conversion therapy have been so emotionally traumatic that the my brain blocked all memory?

There are many studies and reports on the ties between emotional trauma and memory loss. For example something called Local Dissociative Amnesia affects specific moments of a person’s life. The Cleveland Clinic reports: “Localized memory loss affects specific areas of knowledge or parts of a person’s life, such as a certain period during childhood…Often the memory loss focuses on a certain specific trauma.”

Could my experience in gay conversion therapy have been so emotionally traumatic that the my brain blocked all memory?

I do have a few lingering flashbacks however: wondering why my therapist had a slight lisp and swish in his step; my mom and dad grilling him on his sexuality while I sat watching; being in a large room with group of straight men, watching a video on pornography with a nearly naked woman disrobing on screen; breaking out in group sessions and having to admit the ways we sinned that week; me being the only gay person in a group of straight mormon men, and not understanding why; having to do homework, logging my homosexual thoughts and actions for review; feelings of shame, fear, emotional pain, anxiety, and contemplation of suicide.

The experience was as bizarre as it sounds.

The conversion therapy was abruptly ended by my parents. Not because they saw the damage it was causing, but because they were too cheap to pay for my therapy. "You don't need counseling" they said, "you just need God. Pray and God will change you."

Their reasoning may have been ridiculous, but it was their frugalness and disbelief in therapy (as a whole) that actually saved me from continuing on a path that could have ended differently.

This kind of pseudo-therapy comes with a list of potential negative outcomes.

According to a recent analysis by the American Psychological Association, they list consequences which includes: self-reports of anger, anxiety, depression, guilt, hopelessness, deteriorated relationships with family, loss of faith, poor self-image, social isolation, intimacy difficulties, suicidal ideation, self-hatred, and sexual dysfunction – just to name a few.

Public Health England reports that "52% of young LGBT people reported self-harm either recently or in the past compared to 25% of heterosexual non-trans young people and 44% of young LGBT people have considered suicide compared to 26% of heterosexual non-trans young people."

You lose a lot when you come out, and it’s scary. But ultimately you gain even more than you could imagine.

During the Queer Christian Conference in Chicago, I came to realize just how many people went through gay conversion therapy as I have. It was staggering.

One man I met at the conference is a father and now divorced husband who told me his story. He had been attending conversion therapy while married to his wife for nearly a decade. He finally accepted himself, came out publicly and lives a happier more fulfilled life. Coming out came with a price however: His ex-wife is being difficult to say the least, and while some of his children respected his decision others have not.

Down the line it was my deep belief that “God is love” that led me out of the mire of depression, shame, and self-hatred. I have a beautiful life with my husband, two dogs and a cat. We’re surrounded by love and support. We have been fortunate to have an amazing group of friends in town and out of town. Believe it or not, there are some Romanians that love and support us as well.

You lose a lot when you come out, and it’s scary. But ultimately you gain even more than you could imagine.


A couple years ago I had a job interview with a digital marketing company. I got dressed, grabbed my portfolio, resumes, business cards and drove to their office. As I was driving the streets seemed eerily familiar to me. I turned in to the small street that led to a business center with brick facade and manicured landscape.

As I turned into the parking area, I looked straight ahead and there before me was my old ex-gay therapy office.

I hit the brakes and just stared. Eventually I pulled closer and noticed that it was closed, permanently. The marketing office was just across the way, and as I walked up to the office door, I couldn’t help but smile thinking how funny God can be.


Cei mai multi oameni nu stiu ca m-am dus la terapia de conversie gay. Povestesc amintirile, de fapt, lipsa de amintiri.

Pericolele terapiei de conversie gay (numită și terapie repărătoare) au fost scos la lumină cu cartea Boy Erased scris de Garrard Connely și filmul care a fost nominalizat de două ori la Golden Globes.

În afară de numeroasele articole care descriu această practică periculoasă, filmul a acționat ca o catapultă pentru povestirile personale ale supraviețuitorilor de acest fel de terapie, ca mine.

Îmi amintesc șezind în teatru uitându-mă la fulmul Boy Erased cu soșul și prietenii mei, incapabil să mă mișc. Cred că soțul meu a simțit tensiunea în mine pentru că a încercat să mă țină de mână, dar mâinele mele au rămas nemișcați, încleștași de-a lungul filmului. Nu puteam să mă mișc.

N-am menționat la mulți despre experiența mea, cum m-am pus prin terapie de conversie. Majoritatea prietenilor mei nu știu acea parte din viața mea.


A fost o seară în timp de săptămână când am ajust acasă de la servici, când am intrat în casă și am văzut amândoi părinți în bucătărie. Era ceva care făceam aproape ăn fiecare zi, dar de data asta lucrurile păreau diferite. Aerul parcă era tensionat și am simțit că ceva iminent se va întâmpla. Intrând în bucătărie, am văzut-o pe mama mea spălând vasele cu spatele spre mine și tată meu ședea lângă masă, cu un picior peste celălalt în tăcere privindu-se în jos. Ochii mei au traversat la obiectul dreptunghuiular de pe masă și inima mi sa oprit.

Acolo, așezat pe masa din bucătărie era videoul meu, un porno gay de la Falcon pe care am ascuns în camera mea, împodobit cu bărbați în leather pe fiecare suprafață a manșetei.

Inima mea parcă a căzut și împrejurimile mele au început să se rotească în slow motion.

Am fost prins și n-am putut să fac nimic.

Am fost în closet și încă trăiam cu părinții mei conservatori penticostali români, pentru că în cultura mea nu te muți din casă până când ești căsătorit. Dar toți prietenii mei s-au căsătorit când au fost foarte tineri, iar eu eram ăncă un băiat creștin bun “așteptând pentru o fată potrivită.”

Părinții mei m-au dus ăn garaj și mi-au făcut să distrug caseta cu un ciocan în timp ce ei se rugau să iasă orice “demon de gay” în “numele lui Isus.”

Mama nu mai a menționat ce sa întimplat in seara aia și tatăl meu mi-a spus doar, “nu mai fi gay.” Dacă ar fi fost posibil, aș fi putut, dar nu am putut și nimic nu sa schimbat. Trăiam o viață dublă în care la biserică eram un băiat bun creștin, iar în timpul meu liber mergeam să mă întălnesc cu bărbați pe care am întălnit online sau la bar.

Am fost nefericit, depres, și sfâșiat.

Trebiue să existe o altă cale, m-am gândit. M-am oprit la un magazin creștin cu literatură religioase. Am privit prin rafturile din secțiunea pentru bărbați prefăcândumă că sunt calm, iar stomacul meu se făcea în noduri. Subiectele despre cum să fii bărbat credincios, puritate sexuală, cum să fi o tată, soldat, sportiv, etc. se putea găsi.

Apoi am găsit-o ascunsă, cartea despre cum să te eliberezi de “robia homosexualității”. Acest lucru trebuia să fie răspunsul, m-am gândit. Dacă citesc cartea, fac ce zice, și dacă mă rog destul de tare, Dumnezeu mă va face straight. Așa am zis, dar așa nu s-a întâmplat.

Am citit-o, am răspuns întrebările după ficare capitol, m-am cercetat, m-am rugat, am postit, am fost la rugăciuni după rugăciuni, și am vărsat multe lacrimi, dar Dumnezeu nu ma schimbat.

Atunci am decis să fac un pas mai departe. Am vrut să mă asigur că am încercat tot posibilul pentru a evita focul veșnic.

La sfârșitul cărții a fost informație pentru Exodus Ministry (acum defunct), care în perioada aia a fost una dintre cele mai mari programe de terapie de conversie din țară, în Dallas, Texas.

Atunci când trăiam în Phoenix, nu era posibil să merg acolo, dar după ce le-am contactat, m-au referit la un terapist în Chandler, Arizona. Am sunat, am luat informația, și foarte repede am realizat că n-am avut fonduri. Dar n-am putut să las banii să-mi stea între mine și rai, așa că am convins părinții mei sămi finanțeze terapia de conversie.


A fost întuneric când am ajuns la birou unde se găsea terapistul. A fost o clădire destul de frumos cu o fațadă de cărămidă rustică, iarbă teiat frumos, și usi mari din lemn.

Foaierul se deschidea la recepție, unde o fată politicoasă a luat informația mea. Câțiva alți bărbați ședeau acolo așteptând și m-am întrebat dacă și eu au fost acolo pentru același motiv. Eram atât de emoționat și incorfotabil. Nu știam la ce să mă aștept.

După o scurtă vreme, Mihai (am schimbat numele) a venit, sa introdus și ma adus în spate la un birou.

Mihai era, probabil la vârsta de 40 de ani, cu capul ras, chel și palid. Dispoziția lui plăcută a fost insoțit cu un mers și formă de vorbire un pic feminină.

Poate a fost un fost-gay, iar caracteristicile feminin nu au dispărut? Cine știe.

Îmi amintesc cum ședeam opus de Mihai, tensionat cu mâinile mele lingă mine în formă de pumni, sau înfăsurate ca covrigi.

Am avut o mână de sesiuni cu el, dar destul de ciudat, acea perioadă din viața mea a dispărut din memoria mea. Aș vrea să-mi amintesc conversațiile noastre, întrebările, exercițiile - dar este ca și cum toate ar fir fost șterse din memoria mea.

Există multe studii și rapoarte privind legăturile dintre trauma emoțională și pierderea de memorie. Dexemplu, ceva numit Amnezie Locală Disociată afectează momente specifice ale vieții unei persoane. Cleveland Clinic raportează: “Pierderea localizată a memoriei afectează anumite domenii ale cunoașterii sau părți ale vieții unei persoane, cum ar fi o anumită perioadă în timpul copilăriei…Adesea pierderile de memorie se concentrează asupra unei anumite traume specifice.”

Oare experiența mea în terapie de conversie gay a fost atăt de emoțional și traumatic încât creierul meu a blocat toată memoria?

Dar am câteva clipuri de repaus: întrebându-mă de ce terapistul a avut maniere feminine; cum mama și tatăl au luat pe terapistul la rost daca el a fost gay în timp ce ședeam; fiind întro cameră mare cu un grup de bărbați straight, urmărind un film despre pornografie cu o femei aproape dezbrăcată pe ecran; făcând grupuri mici cu bărbații să mărturisim cum am păcătuit săptpmâna trecută; eu fiind singura persoana gay dintr-un grup de bărbați mormoni straight, și nu înțelegeam de ce; făcând temele, înregistrând toate gândurile și acțiunile mele gay pentru revizuire; sentimente de rușine, frică, durere emoțională, anxietate și contemplare de sinucidere.

Experiența a fost chiar bizară.

Terapie de conversie a fost oprită brusc de părinții mei. Nu pentru că au realizat răul cauzat de acest terapie, ci pentru că erau prea ieftini să mai plătească. Nu ai nevoie de consiliere, au spus ei, ai nevoie de Dumnezeu. Roagă-te și Dumnezeu te va schimba.

Explicația lor a fost ridicolă, însă pentru că erau ieftini și nu credeau în terapie (în general) m-au scapat de fapt de pe o cale care s-ar fi putut termina diferit.

Acest tip de pseudoterapie vine cu o lista de rezultate potențiale negative.

Potrivit unei analize recente a Asociației Americane de Psihologie, consecințele include: rapoarte de sine de mînie, anxietate, depresie, vinovăție, lipsă de speranță, relații deteriorate cu familia, pierderea credinței, imagine de sine slabă, izolare socială, dificultăți de intimitate, ideație de sinucidere, ura de sine și disfuncție sexuală - doar căteva exemple.

Public Health England arată că “52% dintre tineri LGBT au raportat auto-vătămare, recent sau ăn trecut, comparativ cu 25% dintre tinerii heterosexuali non-trans, și 44% dintre tinerii LGBT au considerat sinucidere comparativ cu 26% de heterosexuali non-trans.”

În timpul Conferinței Creștine Queer în Chicago, am ajuns să realizez cât de mulți oameni au trecut prin terapia de conversia gay așa cum am făcu și eu. Era uimitor.

Un om pe care l-am întălnit la conferință este un tată și acum un divorțat soț care mi-a povestit despre situația lui. El a fost la terapie de conversie în timp ce era căsătorit cu soția lui timp de aproape zece ani. El însfărșit sa aceeptat, a venit out public și acum trăiește o viața fericită și împlinită. Dar venirea lui out a venit cu un preț: fosta lui soție actează dificilă, și chiar dacă unii dintre copii respectă decizia lui, alții nu au.

În fine, era convingerea mea profundă că Dumnezeu este dragoste care ma scos din depresie, rușine și ura de sine. Am o viață frumoasă cu soțul meu, doi câței și o pisică. Suntem încojurați de dragost și sprijin. Am fost norocoși să avem un grup de prieteni în oraș și în afar orașuilui. Credeți sau nu, există și unii români care ne iubesc și ne susțin.

Poți să pierzi mult când ieși din closet, și este greu. Dar in cele din urmă câștigi chiar mai mult decât ți-ai putea imagina.


Acum câțiva ani am avun un interviu de angajare cu o companie de marketing digital. M-am îmbrăcat, mi-am luit portfoliul, am luat cardurile mele și am condus la birou. Pe măsură ce conduceam, străzile se păreau foarte familiar. Am intors mașina întro stradă care m-a dus la o clădire cu o fațadă de cărămide și iarbă tăiat frumos.

Când am intrat de zona de parcare, m-am uitat drept înainte și acolo în fața mea era vechiul meu vriou de terapie.

Am pus piciorul pe frână și m-am uitat țintă. În cele din urmă m-am apropriat și am observat că era închisă, permanent. Biroul de marketing se afla chiar de-a lungul drumului și pe măsură ce mă îndreptam spre ușa biroului, n-am putut să mă abșin de zâmbet, gândidu-mă cât de amuzant poate fi Dumnezeu.