MozaiQ's Vlad Viski Respond's to Romania's Anti-Gay Marriage Referendum

Image via Facebook

Image via Facebook


A “permanent” referendum redefining marriage would make it virtually impossible for marriage equality in Romania, ever.

🇷🇴 Pentru traducerea Românească, derulați în jos.


The Romanian LGBT community is set to take a major hit in October that would make it nearly impossible to change. With 3 million signatures collected, the country’s citizens petitioning the government to change the current constitutional language regarding marriage from “spouses”, to “a man and a woman.” The Romanian government has set the referendum voting dates for October 6th and 7th.

Pro-marriage equality constituents are taking to social media calling to "#boicot” the referendum. LGBT youth took to the streets in protest. But the outlook to block the referendum looks bleak.

Vlad Viski, activist and Executive Director for LGBT rights group MozaiQ put out a statement:

“I know I’ve said this before, but sometimes I need to repeat myself, so that it’s understood. The situation with which we are now living in regarding the referendum, in relation to the family, is absolutely absurd. Terribly, terribly absurd.

In 2001 Romania was one of the last three countries in Europe in which homosexuality was decriminalized, after three decades of the Penal Code, article 200’s (criminalization of homosexuality) brutal enforcement. Even after the revolution of 1989 the Romanian prisons were filled with homosexuals, dozens of homosexuals. American activist Scott Long had a list of over 90 gay persons in prison. In 1996 Amnesty International declared Mariana Cetiner, the only lesbian in Europe arrested for her sexual orientation, dubbed the ‘prisoner of consciousness.’ In prison she suffered beatings, abuses, rapes, all sorts of things.

In 2001 I was 13 years old when I started coming into my own regarding my sexuality. The generation born after article 200 is now barely coming of age.

After the decriminalization, the Romanian state didn’t take care of us, the LGBT people. Only in the last few years has ‘LGBT’ even crossed politician’s lips.

Transgener people are restricted from transitioning, the gay community are still being fired form their workplace, LGBT youth en masse are victims of bullying, and poverty is a palpable reality.

Homophobia in a matter of speaking often remains unsanctioned from neither authorities, nor the people around us.

We don’t have civil partnerships. We don’t have programs to combat HIV/AIDS. Funding for resolving issues within the LGBT community are scarce and in no way consistent.

LGBT groups don’t exist in larger cities (with the exception of Bucharest, Cluj, Iasi, and Timisoara).

LGBT people are victims of violence and even sometimes abused by the authorities.

Our families often don’t accept us.

And even so, we stubbornly fight for our survival in this society of ours. We work, we make a living wage and contribute any way we can towards the common good. We hide, lie, construct underground networks, all in secret.

When you walk by me on the street you’d probably not know that I’m gay. When you crack a little joke at work, you wouldn’t know that it’s about someone like me.

We are now all accused of being the cause of all bad things in society. We are, get this, a ‘threat’ to traditional families. We are ‘attacking’ the ‘natural order’. Kicking us while we’re down, we’re thrown punches by politicians, certain members of society, and churches. The most convenient, most easy-to-use scapegoat.

Personally, I say that through all this referendum business we will come out stronger because we are survivors. We resist this shift in history as we’ve done so far, and more importantly, this time we are not alone. Along side us we have hundreds, thousands of people as if awakened from their consciousness, having found it within themselves to surround us with support. For this I think we need to say, ‘thank you!’

We move forward with a winner’s mentality.”

robert-von-repta-caro.png
 

Un referendum "permanent" care redefineste casatoria va fi aproape imposibil sa fie schimbat.


Comunitatea LGBT din România va primi o lovitură mare în Octombrie care va fi aproape imposibil să fie schimbat. Cu aproape 3 miloane de semnături, cetățenii români au propus guvernul să schimbă limbajul constituției de la soți la un bărbat și o femeie. Guvernul român a stabilit datele de vot ale referendumului pentru 6 și 7 octombrie.

Comunitatea care suportă căsătoriilor cu acelaș sex folosesc social media să ceara “#boicot” la referendum. Tinerii LGBT au ieșit în stradă pentru protest. Dar o schimbare a referendum pare sumbru.

Vlad Viski, activist și director executive al organizației pro-LGBT, MozaiQ, a făcut o declarație:

“Știu că am mai zis acest lucru, dar uneori simt să mă repet, ca să se înțeleagă. Situația pe care o trăim cu privire la referendumul privind familia este absolut absurdă. Absurdă rău, rău de tot.

În anul 2001 România era una din ultimele 3 țări din Europa care dezincrimina homosexualitatea, după peste trei decenii de implementare dură a articolului 200 din Codul Penal. Chiar după revoluța din 1989 închisorile românești erau pline de homosexuali, zeci de homosexuali. Cercetătorul american Scott Long avea o listă de peste 90 de gay în închisori. În 1996 Amnesty International o declară pe Mariana Cetiner, singura lesbiană din Europa arestată pentru orientarea ei sexuală, ‘prizonier de conștiință.’ În închisori a îndurat bătăi, abuzuri, violuri, de toate.

În 2001 eu aveam 13 ani, deci raționam cumva și începeam să-mi descopăr sexualitatea. Generația născută în afara articolului 200 abia acum ajunge la majorat.

După dezincriminare statul român nu a avut grijă de noi, de persoanele LGBT. Până și expresia LGBT a apărut în gurile politicienilor abia în ultimii ani.

Persoanele transgender sunt refuzate să tranziționeze, persoane gay încă sunt concediate de la locul de muncă, tineri LGBT sunt victime în masă ale bullyingului, iar sărăcia este o realitate palpabilă în comunitate.

La nivel de discurs homofobia rămâne de multe ori nesancționată, nici de autorități, nici de oamenii din jur.

Parteneriat civil nu avem. Strategie de combatere a HIV/SIDA nu avem. Fonduri pentru rezolvarea problemelor comunității LGBT sunt puține și nicidecum constante.

Grupuri LGBT în marile orașe nu avem (cu excepții notabile în București, Cluj, Iași și Timișoara).

Persoanele LGBT sunt victime ale violenței și uneori ale abuzurilor autorităților.

Familiile noastre de multe ori nu ne acceptă.

Și totuși noi ne încăpățânăm să supraviețuim în societatea asta a noastră. Muncim, ne facem un trai și contribuim cum putem la binele general. Ne ascundem, mințim, construim rețele subterane de sprijin, ne strecurăm.

Când treci pe stradă pe lângă mine s-ar putea să nu vezi că sunt gay. Când faci o glumiță la muncă s-ar putea să nu știi că e despre mine.

Acum suntem acuzați noi toți că suntem cauza tuturor relelor în societate. Suntem, vezi Doamne, o ‘amenințare’ la adresa familiei tradiționale. Atacăm ‘ordinea naturală’. Loviți și la pământ ni se mai dă un pumn, din partea clasei politice, a unor grupuri din societate, din partea bisericii. Țapii ispășitori cei mai comozi, cea mai facilă țintă.

Personal eu zic că din toată povestea cu referendumul vom ieși întăriți, pentru că suntem supraviețuitori, rezistăm vicisitudinilor istoriei ca de atâtea ori până acum și, foarte important, pentru că de data asta nu suntem singuri, avem alături de noi sute, mii de oameni care parcă treziți în conștiința lor, au găsit de cuviință să ni se alăture, să fie un scut în jurul nostru. Pentru asta cred că trebuie să spunem, ‘Multumim’!

Mergem înainte cu mentalitate de învingători.”