Don't Be Jelly, Henny!

Photo by Andy Art

Photo by Andy Art


Sometimes we become so insecure and jealous that we become blind to what we have right in front of us.

🇷🇴 Pentru traducerea Românească, derulați în jos.



Can I level with you? Sometimes I get a little jealous.

As I scroll through my social media accounts and listen to my weekly progressive Christian podcasts, the table at times seems small.

They interview each other, they tweet and retweet each other, show each other love on Instagram and gush about one another. Meanwhile I’m here in my corner dressed in black just doing my thing and with a side eye think, “did you drink your awesome shooters, and listen to awesome music, and then just sit around and soak up each other’s awesomeness?!”

I was being such a hateful bitch.

But don’t get it twisted, these are all people I look up to and admire. They’re doing amazing things for the faithfully LGBT+ community. Perhaps in my innermost being I just want to be seen and be part of their lunch table. Maybe just not wear pink though.

Perhaps in my innermost being I just want to be seen and be part of their lunch table.

I didn’t start Bro. Bear Blog for public recognition or a little blue check mark next to my handle. On the contrary this site started off as anonymous. No face or name attached to it. Bro. Bear Blog is meant to be a resource for people like me, a queer Jesus-follower who happened to grow up in a homophobic Romanian-American community. I want to bridge the chasm between faith and sexuality, God and gay culture, humanity and the divine.

Voices like mine are virtually non-existent in my community.

Fast forward:
One day while I was in my own head, I had an ah-ha God moment. “Shame on you Robert!” It’s almost as if the Spirit slapped me silly.

The voice inside continued (to be read in the voice of RuPaul): “Gurrrl, I’m working and doing fabulous, life-changing things through these queerly beloved people and you’re acting like a negative-ass bitch. Be happy for them! Support them, love them – and get the hell out of your own head! After all, if you can’t love yourself, how the hell you gonna’ love somebody else? Can I get an Amen up in here?”

Amen!

It was such a moment of clarity for me. More-so I realized I was downplaying what God was doing in my life with Bro. Bear Blog and the lives I’ve touched by bravely stepping out and accepting myself as a gay Romanian-American Jesus-follower.

Gay Christians exist. Gay Romanian Christians exist, and with more voices like ours, the greater change and visibility we create. Countries, languages and cultures may divide us, but the struggle for LGBT+ people is real everywhere.

Gay Christians exist. Gay Romanian Christians exist, and with more voices like ours, the greater change we can create.

So that’s why when somebody gets a book deal, I will applaud. When somebody has a fantastic podcast interview I will raise my hand and snap my fingers. When somebody gets mentioned in news articles I will say “yasss qween”! When somebody is doing something amazing for the progress of the queer community, I will jump and do a death-drop.

Ok, maybe not the last part.

robert-von-repta-caro.png
 

Uneori devenim atat de nesiguri si gelosi incat devenim orbi fata de ceea ce avem in fata noastra.


Pot să vă mărturisesc ceva? Uneori sunt un pic gelos.

În timp ce derulez prin conturile mele de social media și ascult la podcasturile mele săptămânale creștine progresive, uneori masa se pare mică.

Fac înterviuri unul la altul, vorbesc împreună pe twitter, și arată dragoste unul pe celălalt pe Instagram. Eu doar stau în colț îmbrăcat în negru muncind, și cu o mutră mă gândesc: oare ați băut ceva bun, și ați ascultat la ceva muzică tare, v-ați minunat de minunăția voastră?

Am fost așa gelos.

Dar să înțelegi, aceste persoane respect și admir. Ei fac lurcuri minunate pentru comunitatea LGBT+. Poate că în lăuntrul meu am vrut să fiu văzut și să fac parte din masa unde stau să mănânce. Dar nu port roz.

N-am început Bro. Bear Blog pentru recunoaștere publică, sau un marcaj albastru lângă contul meu pe social media. Dimpotrivă, acest site a început anonim. Nu a fost atașat o față sau un nume. Bro. Bear Blog a fost început să fie o resursă pentru persoane ca mine, o persoană queer care urmărește pe Isus și care a crescut în-tro comunitatea româno-americană homofobă. Vreau să fac conecție între pragul dintre credință și sexualitate, Dumnezeu și cultura gay, umanitatea și divinitatea.

Voci ca a mele sunt practic inexistente în comunitatea mea.

Înaintăm
Într-o zi când me frământam în capul meu, am avut un moment ah-ha de la Dumnezeau. Rușine pe tine, Robert! Aproape ca și cum Duhul mi-a tras una pe fălci.

Vocea din lăuntrul meu a continuat (a se citi în vocea lui RuPaul): Gurrrl, lucrez și fac lucruri fabuloase, schimbătoare di viață prin acești oameni dragi iubiți, și tu acționezi așa de negativ. Fii fereicit pentri ei! Sprijiniți-ei, iubiți-i și ieși din capul tău! La urma urmei, dacă nu îubești pe tine însuși, cum poți iubii pe altcineva? Pot să aud un Amin?

Amin!

A fost așa un moment de claritate pentru mine. Mai mult, mi-am dat seama că am negat ce Dumnezeu făcea în viața mea cu Bro. Bear Blog și viețile pe care am ajutat prin acceptând pe mine ca un român-american gay care urmărește pe Isus.

Există creștini gay. Există romăni creștini gay, și cu mai multe voci ca ale noastre, cu cât mai mare vizibilitatea și schimbare putem să creăm. Țări, limbi și culturi ne pot împărți, dar lupta pentru persoanelor LGBT+ este reală peste tot.

De aceea când cineva publică o carte, voi aplauda. Când cineva are un interviu fantastic pe un podcast, îmi voi ridica mâna în laudă. Când cineva este menționat în articole, voi spune yasss qween! Când cineva va face ceva minunat pentru progresul comunității queer, voi sări voi face un death drop.

Ok, poate nu ultima parte.